Mulţi

Câtă lume cunoşti? Sau mai bine zis, câtă lume te cunoaşte? Păi să zicem că nu eşti super vedetă, nici preşedintele ţării şi nici papa de la Roma. Eşti un om obişnuit, comun, şi cunoşti şi te cunosc aproximativ 600 de oameni, rude, prieteni (şi poate şi duşmani). Ei reprezintă 0.0000001% (şi nu glumesc) din toţi oamenii la care încă le circulă sângele prin vene. Restul planetei nu ar da un ban pe tine că tu exişti sau nu. Ok, spui că eşti mult mai popular şi mai umblat in lume, şi cunoşti de 10 ori mai mulţi oameni. Ai tot dreptul să tai un zero din procentul acela.

Ce-i prea mult strică... iar noi oamenii suntem prea mulţi. Nu e de mirare că de-a lungul timpului atâţia au avut ideea de a reduce din efectiv. Bine... şi dacă toată lumea ar fi de acord cu decimarea, cum s-ar face selecţia a cine rămâne şi cine iese pe uşă? Ok, îi păstrăm pe toţi care sunt momentan, şi impunem restricţii, precum în China, un copil pe familie? Nu, nu, nici asta nu e etic. Atunci ce facem, rămânem toţi aici şi ne înghesuim din ce în ce mai mult? Fiindcă de când ai început să citeşti asta s-au născut deja 193 de oameni si au murit doar 82. Rămân peste 110 bebeluşi în plus. Da, sunt drăgălaşi, dar împreună cu ei depăşim cu 30% capacitatea de regenerare a resurselor planetei. Mâncăm mai repede decât ni se dă. E doar o chestiune de timp până se goleşte farfuria. Cea mai bună soluţie e să mutăm o parte din fundurile consumatoare pe o altă planetă. Sună bine, dar stai că încă nu am reuşit să colonizăm nici Luna, deci visăm prea departe. De poluare si efectul de seră, nici nu mai are rost să vorbesc. Peste un an o să ajungem la cifra magică de 7 miliarde de inşi, iar asta nu o să ne ajute deloc.
În fine... ideea e că în loc să fim "proşti, dar mulţi", noi suntem "mulţi, dar proşti".